Cele mai tari BANCURI:
- De ce a rămas celebru Napoleon? întreabă profesoara.
- Fiindcă avea o memorie formidabilă, răspunse elevul.
- Poţi fi mai clar?
- Da. Pe statuia sa scrie: “Pentru memoria lui Napoleon”.
____
- Grozav aş vrea să zbor pe Lună în timpul tezelor!
- De ce?
- Acolo orice materie este de 6 ori mai uşoară!
____
- Alo, Vladimir?
- Da.
- Îţi aminteşti ce ne-a dat ieri la matematică?
- Cîte un 3.
____
Toţi elevii scriu cu asiduitate la lucrarea “Ce aş face dacă aş fi patron?”. Unul singur stă cu mîinile la piept şi meditează.
- Marinescule, tu nu scrii?
- Nu, domnule profesor, aştept să-mi vină secretara.
____
- Chiar credeţi că meritam eu să-mi puneţi nota unu, domnule profesor?
- Ce să fac, dacă alta mai mică nu există?
____
Profesoara le explică la şcoală copiilor:
- SIDA se poate lua în relaţia ea-el, ea-ea sau el-el.
Bulă:
- Doamna profesoară, în relaţia eu-eu, există vreun risc?
____
Savatie Bastovoi
De ce se sting luminile in discoteci?
Lupta cu rusinea si complexul lui Freud din secolul XIX.
Freud n-a facut decat sa preia nevinovata constatare a lui Budha: “Viata este suferinta, pentru orice suferinta exista o cauza”
Cauzele suferintei lui Freud sunt putin neobisnuite. Cu toate acestea ele au reusit, in foarte scurt timp, sa devina niste cauze comune. Una din ele este
dorinta baiatului de a se culca cu propria mama si a fetei cu tatal (?) -complexul lui Oedip-, iar cealalta este rusinea care provine din sentimentul de
inferioritate pe care il avem din cauza unor nereusite anterioare.
Obsesia reusitei in viata pare a fi gasit in vremea noastra o rezolvare atat de simpla: “Persevereaza, impune-te! Cum vrei sa te respecte altii? Invinge-ti
timiditatea, cauza tututor nereusitelor!”
Psihologii moderni ofera o multime de metode de a scapa de timiditate, aceasta deveenind o preocupare centrala a pedagogiei scolare si a familiilor tinere.
Totul pentru a cultiva personalitatea copilului, pentru a scapa frustrarea “comunista”, “medievalista”, “ortodoxista”, cum vreti.
Insa a ucide in tine sentimentul rusinii inca nu inseamna ca tu insuti nu vei savarsi fapte de rusine. Penibilul rezulta tocmai din sentimentul cu care
cineva face lucruri jenante, convins ca face ceva bun. Dinpotriva, noi avem nevoie de sentimentul rusinii pentru a evita sa ne facem de ras in fata
celorlalti. Rusinea este chezasia demnitatii noastre.
Este curios cum tanarul “cu tupeu”, care inainte de a se prezenta trebuie sa spuna o gluma de care rade singur, a inlocuit idealul nobilului tacut si sobru.
Acesti bufoni ai vremurilor noastre, tinerii descurcareti, care vand tigari la bucata sau fac vreo afacere micuta, ii fascineaza in mod curios pe amatorii
de seriale ieftine. Ce simpatici sunt ei cand nu-si pot aminti cine a scris Faust sau spun ca Einstein a scris “Sonata lunii”. Si stiti ce-i face atat de
atragatori? Faptul ca nu se rusineaza deloc cand li se spune ca sunt prosti.
Eu nu incerc sa inlocuiesc acest ideal cu cel crestin, pentru ca vreau sa fiu citit pana la capat 
. Dar as propune sa plimbam putin prin traditiile
marilor culturi, sa vedem daca mai avem vreo legatura cu vreuna dintre ele.
Grecii antici:
Sa luam cea mai buna varianta a barbatului timpurilor noatre: tanar, cu bani, conduce o afacere personala, unul din cei doi care se intalnesc in lift in
reclama la crema de ghete si se uita cu invidie la pantofii celuilalt. Unul din cei care, respectand recomandarile psihologului sau, incepe intotdeauna
primul vorba.
Acum sa ni-l nimerim pe acest barbat al vremurilor noastre in gradina lui Pitagora, unde incepatorii tac in primii trei ani. Se intelege ca barbatul nostru,
la prima incercare de a se “pune in evidenta”, va fi alungat de pitagoreici, ca un badaran.
Sa-l ducem, dar, pe acest barbat la taoisti, poate ca acolo il vor primi. Dar iata ca Lao Zi nici macar nu-si ridica ochii spre vorbaria noului venit, el
stie ca “tacand poti spune toate”.
L-am dus pe urma la Confuciu, dar si acesta, vazand cat luciu pune strainul pe luciul pantofilor sai, ii spune: “Intelept cel care, imbracat in zdrente,
poate sa stea in adunarea celor imbracati in haine scumpe, fara sa se rusineze”.
N-am sa continui aceasta calatorie, dar va asigur ca barbatul nostru nu va fi primit la nici una din culturile popoarelor lumii. Acest ideal este un prosud
al secolului nostru, care la noi a ajuns relativ recent. Un produs al unui continent lipsit de traditie, lipsit de religie si de cultura, continentul
hamburgerilor.
Reclamele care le vedem pe strada, in ziare si la televizor, toate te indeamna sa fii primul, sa fii cel mai bun. Sigur ca indata apare intrebarea: cum sa
fie toti “primul”? In traditiile tuturor popoarelor, pentru a deveni cel dintai e nevoie de multa lupta, trebuie sa te umpli de virtuti. Acum insa e mult mai
simplu. Vrei sa fii primul? Nici o problema, cumpara bateriile DURSCELL si fumeaza KENT, iar daca nu-ti ajung banii, cel putin uita-te la una din emisiunile
PRO TV, toate iti vor spune ca esti primul!
Noua, romanilor, aceasta psihologie ne este foarte cunostcuta foarte bine de la tigancile din strada. Numai ele, pentru a te capta, incepe sa-ti “ghiceasca”
tot felul de blonde care se tin de tine, ca ai multi dusmani pe care o sa-i infrangi si o sa-ti vina niste bani din strainatate. Numai ca, daca refuzi sa le
dai bani, indata te umplu de blesteme si afli ca, de fapt, prapadit si ca nu te iubeste nici o blonda.
Toate aceste laude ale timpului nostru le primim numai daca cumparam produsul caruia i se face reclama: cei care beau bere de cutare natura sunt grozavi;
cei care se barbieresc cu un anumit tip de lame sunt barbati adevarati s.a.m.d. Alminteri, noi ramanem aceiasi romani “neemancipati” care am fost pana la
instalarea PRO TV-ului si pana la aparitia pe piata a gumei ORBIT. Sigur ca este o trauma psihologica foarte puternica.
Esti gras? Bea FANTA si toate fetele se vor indragosti de tine! Nu-i nimic, da0te cu after shave GILLETTE “pentru barbati puternici”! Esti o fire enervanta
si de aceea nu ai nici un prieten? Incearca “sensul adevaratei prietenii” cumpara un pachet de tigari ROYALE!
Trebuie sa intelegem aceasta lupta cu “timiditatea” si cu rezidurile “comuniste” in noile programe scolare si in tot ce vedem si auzim. Cum alfel s-ar
fi putut vinde unei femei normale din Romania sau din Rusia o gama de lucruri inutile, cum ar fi parfumuri si creme scumpe cat o vaca? Sau cum s-ar fi
vandut niste hamburgeri din inlocuitori sintetici la pretul pe care poti sa-ti cumperi un pui, daca nu s-ar fi afisat mai inainte pe strada panouri cu
portretul unei tinere femei sub care scria “Eu sa spal si sa calc?” “Eu sa fiu devreme acasa?”
Societatea de astazi creste o generatie de cumparatori: cumparatori de haine, cumparatori de computere, cumparatori de carti, cumparatori de contraceptive.
E nevoie de multa atentie pentru a nu ne transforma intr-un robot comercial care cumpara fara discernamant lucruri de care nu are nevoie. Dar mai ales sa fim
atenti sa nu platim aceste lucruri de nimic cu propriile noastre virtuti, cu propria, adevarata noastra demnitate.
Pentru a-si vinde marfa, casele de moda si cosmetica au lansat “complexul femei fara prieten” Varsta de la care o copila trebuie sa simta acest complex
scade in raport cu setea de bani a producatorilor, asa incat, fara exagerare, il poti gasi si la fetitele de gradinita, desi, spun unii, intr-o forma
nevinovata. Unele marfuri s-ar fi vandut si proportie mica, ma refer in special la lenjerie intima, ciorapi, bluzite, fustite, fiind, clar, niste
“unelte de specialitate”, insa, o data cu lansarea acestui “complex al fetei fara prieten”, ele se vand bine si in randurile copilelor care inca mai au de
sustinut examenul de capacitate.
Deoarece, la aceasta varsta, e normal ca fetele sa nu dispuna de bani proprii(desi unele, ce-i drept, ii dobandesc singure, folosind cu indemanare uneltele
pomenite mai sus), s-a inventat un complex si pentru parintii care contribuie cu banii, “complexul parintilor incuiati la minte”. De obicei acestia sunt
niste parinti “rai”, care nu-si lasa proprii copii sa-si traiasca viata.
Dar cel mai intersant este cand vanzatarii de marfuri stranii tin predici religioase. Aceste predici ajung la inima tuturor tinerilor mai curand decat cele
ale Apostolului Pavel: “Dumnezeu ne-a creat atat de minunati, El ne-a facut barbat si femeie si a sadit in noi atractia unora catre altii. El ne-a poruncit
sa ne iubim – Dumnezeu Insusi este Dragoste! Iubiti-va, dar, cat sunteti tineri, cumparand prezervativele cutare si contraceptivele cutare. Si, ca dragostea
voasta sa nu se stinga niciodata, cumpara-i iubitei tale aceasta trusa de machiaj si aceasta cutie de ciocolata. Incepe chiar acum, tineretea nu tine
vesnic…”
De fapt, lucrurile stau putin altfel, firea ne-o spune. Desi pofta e biruita si a luat locul mintii, toti ne dam seama ca nu-i chiar bine ceea ce facem.
Altfel, de unde panica studentei careia i s-a spus, pe neprins de veste, ca i-au venit parintii si sunt pe coridor, iar in patul ei nestrans mai este
cineva? Dar si mai expresiva este rusinea de a se intalni fata cu parintii baiatului si invers. Daca nu-i nimic rau in ceea ce faceti, de ce va rusinati? Cand a
fost sa se savarseasca pacatul, pofta a alungat rusinea, iar cand vine timpul sa marturisim, rusinea ne imbatoseaza.
Poetul Escop, care nu reprezinta traditie biblica, are o fabula extraordinara despre rusine: “Zeus, cand facut oamenii, randui in fiecare felurite
inclinatii, dar uita sa le daruiasca tocmai Rusinea. Si, nemaiavand pe unde sa o aseze, ii porunci sa intre prin dos. Rusinea se supara si se impotrivi.
Dar Zeus isi sustinu cu tarie porunca si Rusinea zise: Intru in dos daca n-o sa intre si Eros prin acelasi loc; daca va intra el, eu voi iesi.
In aceasta privinta, toti desfranatii sunt nerusinati (Zeus si Rusinea).”
International am pomenit, si acum si mai sus, de traditiile si credintele altor popoare, care a nu se parea doar un apogel nesuferit al crestinismului.
Virtutile umane au fost si raman aceleasi in toate timpurile si la toate popoarele: modestia, blandetea, intelepciunea, dragostea.
Ceea ce ne calauzeste spre virtute, ca un fir al Ariadnei, este sentimentul rusinii, care, dupa parerea Sfintilor Parinti, este glasul lui Dumnezeu din noi.
Rusinea nu este prezenta la coii, atat timp cat acestia se afla in sterea de inocenta fericita, care este dincolo de virtute. Ea apare insa odata cu
primele miscari spre pacat, cand copilul afla ce este binele si raul.
Fetita care pana mai ieri iti sarea in brate cand te vedea, dupa ce a vazut un film cu triunghi rosu, roseste si devine timida. Aceasta rusine este ceea ce
o opreste sa ajunga la pacat odata cu varsta, numai daca nu se va potrivi emisiunilor care o indeamna sa-si “invinga” timiditatea. Aceasta rusine ar
putea-o salva si de alte situatii jenante si, de ce nu, tragice, redand-o nevatamata viitoarei sale familii, copiilor si sotului. “Rusinea femeii opreste
pacatul”, spune unul din Parintii pustiei.
Rusinea este starea tuturor oamenilor de dupa cadere. Atunci cand ne impotrivim rusinii, pentru a savaarsi pacatul, noi ne impotrivim glasului lui
Dumnezeu, care “umbla in racoarea serii” si striga: “Adam, unde esti? (Facerea 3, 9).”
Noi toti am mostenit aceasta fire, si cei care cred in Dumnezeu, si cei care nu cred. Daca vreti, aceasta este o dovada ca Dumnezeu esita, ca Biblia este
adevarata. Urtarti-i pe tinerii care vin din provincie la studii in oras. minunati-va de timiditatea lor, de care rad prezentatorii emisiunilor
desuchiate de la TV. minunati-va de roseata din obrajii lor atunci cand isi cumpara un pachet de tigari intr-un bar aglomerat. Minunati-va de modestia cu
care stau pe tusa din discotecile barbare, asteptand sa vina un blues, ca sa-si invite la dans fata de care s-au indragostit.
V-ati intrebat vreodata de ce se sting luminile in discoteci si de ce acesti tineri se rusineaza sa danseze? V-ati intrebat de ce adolescentele se inchid
in camera si se invata una pe alta acele miscari nefiresti? V-ati intrebat de ce studentele din anul intai nu se dau scoase din camera atunci cand isi
vopsesc pentru prima oara parul sau isi schimba freza? Poate pentru ca sunt inca niste biete copile, care n-er fi facut asta niciodata, daca nu le-ar fi
cerut-o timpul!
Tanarul traieste numaidecat un conflict: pe de o parte, tori ii spun ca acesta este bine, pe de alta, el simte in adancul fiintei sale o puternica
impotrivire, pe care nu si-o poate explica. Glasul launtric ii spune ca e o neghiobie ca o multime de oameni ca o multime de oameni sa se adune intr-o hala
mare si sa se miste unul in fata altuia; pe de alta parte, asta-i provoaca placere. Atunci, pentru a le impaca pe amandoua, se ting luminile in discoteci,
iar incepatorii se ametesc cu vin ca sa-si alunge senzatia penibila. Ramane doar placerea aceea infricosatoare, goala. Incepatorii savarsesc pacatul cu
lumina stinsa. Ei nu numai ca se rusineaza unul de altul, dar, fara sa-nteleaga, se rusineaza de blandetea omniprezenta a Ziditorului. Obiceiul de a stinge
lumina ni se trage de la Adam, care, indata dupa savarsirea pacatului, a fugit sa se ascunda la umbra unei tufe din Gradina Raiului. De atunci noi repetam
gentul bietului Adam.
Noaptea se savarsesc furturile, violurile, e vremea prielnica pentru pacat. Tot noaptea a iesit si Iuda de la Cina cea de Taina ca sa-L vanda pe Iisus,
dupa cum ne descrie Evanghelistul Ioan: “Deci, dupa ce a luat acela bucatica de paine, a iesit numaidecat. Si era noapte (Ioan 13, 30).” Iuda, mergand
sa-l vanda pe Iisus, tinea in mana bucatica de paine pe care Acesta i-o intinsese la masa. Ca sa intelegem frumusetea acestui gest, trebuie sa stim ca in
traditia iudaica gazda intindea prima bucatica oaspetelui celui mai iubit. Asa a vrut sa arate si Hristos cand i-a intins bucatica lui Iuda, cu atat mai
mult ca aceasta nu era o simpla paine, ci painea euharistica, adica insusi Sfantul Trup al lui Hristos, Care S-a jertfit pentru rascumpararea noastra
insclusiv pentru Iuda. Insistand asupra aacestui amanunt, Sfantul Ioan ne atrage atentia asupra gradului mare de nerusinare la care a ajuns Iuda din
cauza patimei.
Lupta cu rusinea este lupta cu noi insine. Sa nu ne inchipuim ca daca ramanem fara un picior sau fara ochi ne numim handicapati, iar daca lasam sa ni se
distruga unul din sentimentele de baza ale fiintei noatre ne vom numi atlanti. Tot handicapati ne vom numi, dar niste handicapati monstruosi, de care nu va
mai area nimeni sa ingrijeasca.
Este infiorator ca aceasta lupta cu rusinea le reuseste celor care o poarta. Daca-mi ingaduiti sa ma exprim mai exact, “celui” care o poarta, adica
diavolului. Da, este cu putinta sa invingem rusinea si o data cu ea orice urma a chipului lui Dumnezeu care este in noi. E nevoie, ce-i drept, de ceva efort,
dar nu e imposibil. Noi avem puterea si libertatea libertatea de a ne transforma in niste monstri care isi sfarteca cu raceala proprii copii in numele unei
absurde izbaviri de complexe.
Pentru cei care au capatat obiceiul de a lupta cu rusinea exista totusi o posibilitate de a si-l satisface. Luptati cu rusinea pe care o simtim atunci
cand nu reusim sa parem ceea ce am fi vrut in fata celorlalti, aceeasta e rusinea pacatoasa, izvorata din mandrie. Luptati cu rusinea care ne vine atunci
cand trebuie sa mergem la duhovnic sa ne marturisim pacatele de care ne-am rusinat cand le-am facut. Luptati cu rusinea veninoasa care ne sufoca atunci
cand trebuie sa spunem celuilalt: “Iarta-ma, n-am avut dreptate”
In rest, lasati rusinea sa va sopteasca cele ce aveti sa faceti, si asa veti scapa de ea.
In ceea ce priveste complexele, acestea sunt faptele si gandurile tanice care se nasc pe fata si pe ochi, oricat ne-am lupta cu ele. Cum vrei sa n-ai
complexe daca te masturbezi, te aprinzi de pofta cand vorbesti cu o fata, esti zgarcit si vrei sa pari mai mare decat esti? Lasa-te de acestea si vei scapa
de complexe. Fa faptele lumii, ca “Lumina a venit in lume, dar oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina, pentru ca faptele lor erau rele. Ca
oricine face fapte rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vada. Dar cel care lucreaza adevarul vine la Lumina, ca sa se
arate faptele lui (Ioan 3, 19-20).”
”Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam in armele luminii. Sa umblam cuviincios, ca ziua (Romani 13, 12-13).”
E cam greu, ce sa faci? Lumea toata se transforma intr-o discoteca cosmica. Luminile sunt stinse. Totul este gata. In intuneric, un glas cunoscut ne striga
pe nume.
De cate feluri este abstinenta?
Acest articol este un raspuns intarziat unuie medic scriitor la o intrebare foarte discutata: cum poti trai in abstinenta fara sa te dereglezi, cand
medicina a demonstrat de mult ca la baza multor boli psihice si chiar organice, de cele mai multe ori, sta sta insatisfactia sexuala? Organismul are nevoie
de aceaste relatii ca de harana si aer. Omul este parte a naturii si se supune legilor acestei naturi, de aceea incalcarea lor nu poate ramane fara urmari
distructive.
Rationament clasic, pe care il stie toata lumea. Nimic de spus impotriva acestei descrieri logice si, mai ales, demonstrate de practica atat de indelungata
a medicinei. Despre acestea citim in reviste, auzim la televizor, invatam la scoala.
De peste tot suntem bombardati cu reclame de felul: “Fa treaba asta de atatea ori pe zi si vei fi mai frumoasa! Cei care fac cutare si cutare nu
Imbatranesc!” Si altele…
Cu totii stim cum arata un abstinent, mai exact, caricatura unui abstinent: are cosuri pe fata, e nervos, chiar isteric, e tiranizat de fantasme care ii dau
infatisare posaca, intr-un cuvant, e un ghem de complexe.
Acest argument insa e greu de folosit atunci cand incerci sa i-l aduci unui calugar tanar, care nu prezinta nici unul din aceste simptome. Calugarii si
calugaritele, in majoritatea lor coplesitoare, sunt oameni deosebit de frumosi, oameni bucurosi de viata, impodobiti si de o sensibilitate neobisnuita.
”Lasati ca stim noi, au calugaritele lor, in cel mai rau caz sunt toti niste homosexuali”
N-as vrea acum sa contrazic o parere atat de raspandita despre monahi si nici n-am sa apar dreptul la existenta al monahismului. Vreu sa ne referim pe scut
si foarte concret la ceea ce exista. Cert este ca monahismul exista, indiferent daca el incalca sau nu legile naturii.
De aceea raspunsul meu nu este o aparare, ci o relatare, o povestire despre un fenomen care exista de la sine pe parcursul a 2000 de ani, depasind cu gratie
legile biologiei.
Da, omul are instincte, Freud are dreptate. Are dreptate, intr-o oarecare masura, si Darwin. Om este robul acestor instincte, el si le satisface cu o sete
animalica. Eu insumi am cunoscut oameni dereglati din cauza insatisfactiei sexuale, femei cu par pe gat si cu ochii aprinsi de o pofta nestapanita. Toate
aceste lucruri sunt adevarate si eu nu am nici un motiv sa contrazic practica medicala. Pentru a sustine traditia Bisericii noastre nu am nevoie sa distrug
adevarul siintei. Dimpotriva, eu le voi folosi in discursul meu, pentru ca ele sunt si adevarurile mele.
Intr-adevar, daca Il dam afara pe Dumnezeu din Univers, asa cum au facut Freud si Darwin, daca punem moartea drept hotar al vietii omenesti, atunci omul
este un simplu animal rational, care se naste, creste, lasa urmasi si moare. Un exemplar sanatos al speciei trebuie sa indeplineasca toate aceste conditii,
el trebuie sa fie o veriga de legatura intre generatii. In acest tablou, calugarii si abstinentii sunt niste verigi moatre, corpi paraziti care incalca
armonia naturala.
Omul crescut in acest spatiu inchis, tiranizat de iminenta mortii, omul care vede oameni bolnavi si batrani are motive sa ancoreze si aceasta teorie. El
stie ca s-a nascut, s-a vazut crescand, vede ca e stapanit de porniri organice si de aceea crede.
Anume credinta determina reactiile si starea omului.
Freaud stia foarte bine acestea cand aplica metoda sa de sondare a trecutului. El avea nevoie de amintirile si obsesiile pacientului, pentru… pentru a-i
construi acestuia o poveste vrednica de crezare! Din aceste imagini si obsesii, poate chiar fara nici o legatura pentru pacient, Freud asambla o credinta.
Credinta era cu atat mai usor de acceptat, cu cat ea se compunea din elemente foarte familiare, dar pline de mister. In felul acesta, pacientul isi recapata
coerenta in gandire, iar coerenta il facea sanatos.
Exista in viata omului lucruri familiare, lucruri noi, placute sau neplacute, si lucruri socante. Toate depinde de traditia in care a fost educat. Educatia
determina in foarte mare masura reasctiile omului, nu doar pe cele psihice, ci chiar si pe cele organice.
De exemplu, imi vine in minte o intamplare povestita de niste prieteni care au lucrat la taiat padure undeve, in Astraham. Se stie ca populatia bastinasa
de acolo mananca caini. Nimerind odata la o cina, au mancat si ei pe saturate, fara sa stie ce mananca, si se intelege ca le placuse. Numai ca atunci cand
li s-a spus ce au mancat, au dat buzna afara si eu vomitat tot. Organismul primise hrana, dar psihicul, din cauza educatiei sale, a expulzat-o cu furie,
incalcand nevoia fireasca de hrana pe care o simtise organismul.
Acest lucru se intampla si in cazul nevoilor sexuale. Un om educat intr-o societate prin excelenta freudiana, cum este a noastra, e firesc sa resimta
simptomele descrise de savantul vienez.
Dereglarile metabolice pe care le are abstinentul descris de Freud si de medicina portfreudiana nu au neaparat niste cauze organice, ci, in primul rand
rand, psihice. Am cunoscul si inca mai cunosc persoane cu probleme efective, carora medicii le recomanda o viata sexuala mai insensa. Insa lor nu le-a cazut
nici parul de pe gat, nu au scapat nici de depresii si nici nu si-au imbunatatit relatiile cu ceilalti. Dimpotriva, dupa ce au ajuns sa duca lucruri de
acasa, aur si bani pentru a-i plati pe adolescentii de cartier “pentru tratament”, o persoana din cele cunoscute s-a sinucis. Cred ca sunt foarte multi cere
sfarsesc astfel, nu detin statistici.
